RSS

Category Archives: Eden

Oare de ce sunt şi eu vinovat de păcatul originar?

    Analiza textelor scripturale cere timp, muncă intensă, perspicacitate, dorinţa de finalitate, dorinţa de fidelitate, nu neapărat faţă de presupusul spirit uman al scriitorului ci de spiritul adevăratului autor al Scripturii. Nu întotdeauna contextul rezolvă dilemele născute din lecturarea textelor biblice. De multe ori, din proprie experienţă, am aflat acest lucru atunci când încercam în mod forţat instanţierea în context a unui eveniment când de fapt el se afla în mod adiacent între alte evenimente  care de fapt trebuiau tratate separat. De exemplu:

Matei 2:14 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.

Matei 2:15 Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlineacă ce fusese vestit de DOMNUL prin proorocul care zice: “Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”

    Oare ce legătură să existe între această împlinire consemnată de evanghelistul Matei şi vestirea prorociei din Osea?

Osea 11:1 Când era tânăr Israel, îl iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.

Osea 11:2 Dar cu cât proorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor, şi tămâie chipurilor idoleşti.

Osea 11:3 Şi totuşi Eu am învăţat pe Efraim să meargă, şi l-am ridicat în braţe; dar n-au văzut că Eu îi vindecam.

Osea 11:4 I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am plecat spre ei şi le-am dat de mâncare.

Osea 11:5 Nu se vor mai întoarce în ţara Egiptului; dar Asirianul va fi împăratul lor, pentru că n-au voit să se întoarcă la Mine.

Osea 11:6 Sabia va năvăli peste cetăţile lor, va nimici, va mânca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe care le-au făcut.

    Se observă că în Osea nu există nici o legătură contextuală. Pare că Osea 11:1 este aruncat aşa la întâmplare, rupt de context. Dacă însă vom încerca să contextualizăm vom constata că vom ajunge obligatoriu la alte concluzii raportat la concluzionarea evanghelistului Matei.

    Pentru o analiză mai detaliată accesaţi vă rog link-ul următor:

De_ce_sunt_si-eu_vinovat_de_pacatul_originar

   Sau, pentru cei care nu pot vedea documente în format pdf, link-ul următor:

De_ce_sunt_si-eu_vinovat_de_pacatul_originar

 

Tags: ,

AMĂNUNTE DIN EDEN

Se ştie din Scripturi (Geneza) că Adam şi Eva au fost puşi în Eden însoţiţi de următoarea urare:

“CREŞTEŢI, ÎNMULŢIŢI-VĂ, UMPLEŢI PĂMÂNTUL ŞI STĂPÂNIŢI-L”!

Stăpânirea pământului este o problemă dificilă atât de realizat cât şi de comentat. Dar totuşi o încercare cât mai penetrantă cred că ne poate face să înţelegem mult, mult mai bine Scriptura, şi evident felul în care trebuie să ne raportăm la ea :

Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, CA SĂ PUTEŢI DEOSEBI BINE VOIA LUI DUMNEZEU: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Planeta pe care locuim acum este un sistem extrem de complex a cărei evoluţie este determinată de extrem de multe variabile. Nu toate variabilele depind unele de altele, dar împreună determină la un moment dat starea planetei. Din cauza acestei complexităţi sistemul pare a avea un comportament haotic, aproape imposibil de gestionat. Unde mai pui că pe planeta pământ sunt o mulţime de alte sisteme ceva mai mici, comportamentul lor fiind de asemenea determinat de o mulţime de parametrii (variabile). Mintea umană, până acum, nu este în stare să gestioneze sisteme de o asemenea complexitate într-un mod optim. Vezi prognoza vremii din subiectul “teoria haosului determinist” tratat pe Wikipedia. Asta înseamnă că Adam şi Eva, deşi erau perfecţi, trebuiau să înveţe să-şi gestioneze lumea în care urmau să vieţuiască veşnic. Eu presupun că la început nu aveau nici un fel de cunoştinţă atât în ceea ce priveşte sistemul în care trăiau cât şi despre posibilele evoluţii, în cazul unor intervenţii din afară, cu finalitate dezastruoasă a sistemului. Realitatea de astăzi poate confirma din plin acest lucru. Încercarea de a stăpâni şi de a influenţa toţi parametrii sistemului numit “planeta pământ” spre a determina o evoluţie stabilă, optimă şi pe timp indefinit (probabil infinit) cere eforturi supraomeneşti pe de-o parte iar pe de altă parte o cunoaştere amănunţită a sistemului şi a tuturor parametrilor acestuia.

De aceea interdicţia de a mânca din POMUL CUNOŞTINŢEI BINELUI ŞI RĂULUI însemna că Dumnezeu le spune: NU FACEŢI NIMIC FĂRĂ ACORDUL MEU! NU FACEŢI NIMIC PE CONT PROPRIU! PENTRU CĂ NU VEŢI ŞTI CE URMĂRI VOR AVEA ACŢIUNILE VOASTRE!

Să exemplificăm:

1. Oamenii au început să taie pădurile. Părea a fi minunat. Lemn pentru foc, lemn pentru stâlpi, lemn pentru acoperişuri la case, lemn pentru sculpturi etc… etc… Toate bune şi frumoase, dar cine s-ar fi gândit că după 5.000-6.000 de ani, exploatarea neraţională a pădurilor a dus la efecte neplăcute cum ar fi: deşertificarea, alunecările de teren, apariţia fenomenelor meteorologice de intensitate inimaginabilă. Deci efectele pe termen lung ale acestei acţiuni a lor n-au putut fi anticipate de nici o minte omenească oricât de sclipitoare ar fi fost.

2. Prin anii 1950 – 1960 au fost descoperite spray-urile. “Puf, puf!” şi mirosul a dispărut! Toate bune şi frumoase, dar după 25 – 30 de ani s-a constatat că freonii din spray-uri eliberaţi în atmosferă au subţiat stratul de ozon atât de mult încât radiaţiile ultraviolete au început să aibă efecte foarte nocive asupra epidermei umane. Deci efectele pe termen lung ale acestei acţiuni a lor n-au putut fi anticipate de nici o minte omenească oricât de sclipitoare ar fi fost.

Concluzia mea este că, din aceste motive, Adam şi Eva urmau să treacă printr-o perioadă de vulnerabilitate. Această perioadă era perioada în care Dumnezeu urma să-i înveţe să deosebească binele de rău în aşa fel încât să nu fie nevoiţi să experimenteze în mod practic (fizic, real) răul. Adică să poată întreţine şi exploata optim, maxim şi pentru veşnicie mediul în care urmau să trăiască veşnic.

În această perioadă puteau fi păcăliţi dacă nu ascultau exclusiv de Dumnezeu.

Deci, în consecinţă, practic ce-au făcut Adam şi Eva? Adică ce se înţelege prin termenul folosit de mine pe topicul “Ce faptă au făcut Adam şi Eva?”, şi anume termenul “privatizare”?

Au început să desfăşoare activităţi fără a cere permisiunea lui Dumnezeu. Din această cauză, li s-au deschis ochii şi şi-au dat sema că sunt goi. Evident că acea goliciune era formată de fapt din mai multe tipuri de goliciuni, una fiind cea vestimentară, dar cea mai importantă goliciune pe care ei au conştientizat-o a fost că încercau să ascundă ceva lui Dumnezeu. Apoi faptul că s-au aflat dintr-o dată în faţa unor probleme pe care trebuiau să le rezolve singuri şi, posibil, să-şi fi dat seama că au nevoie de un ajutor. Din această cauză, cred eu, ei s-au ascuns atunci când Dumnezeu I-a strigat probabil pe nume.

Dar subiectul cu deschiderea ochilor este un alt subiect şi încă lucrez din greu la el, deşi poate până la urmă s-ar putea să fie un subiect foarte uşor de înţeles. Vom vedea. 🙂

 

Ce faptă au făcut de fapt Adam şi Eva?

Ştim cu toţii, dacă este adevărat şi nu o legendă, că Adam şi Eva n-au ascultat de porunca dată de Dumnezeu. Dar ce anume au făcut de fapt Adam şi Eva? Ce faptă au săvârşit?