RSS

Category Archives: Iahweh

Oare de ce sunt şi eu vinovat de păcatul originar?

    Analiza textelor scripturale cere timp, muncă intensă, perspicacitate, dorinţa de finalitate, dorinţa de fidelitate, nu neapărat faţă de presupusul spirit uman al scriitorului ci de spiritul adevăratului autor al Scripturii. Nu întotdeauna contextul rezolvă dilemele născute din lecturarea textelor biblice. De multe ori, din proprie experienţă, am aflat acest lucru atunci când încercam în mod forţat instanţierea în context a unui eveniment când de fapt el se afla în mod adiacent între alte evenimente  care de fapt trebuiau tratate separat. De exemplu:

Matei 2:14 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama lui, noaptea, şi a plecat în Egipt.

Matei 2:15 Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlineacă ce fusese vestit de DOMNUL prin proorocul care zice: “Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”

    Oare ce legătură să existe între această împlinire consemnată de evanghelistul Matei şi vestirea prorociei din Osea?

Osea 11:1 Când era tânăr Israel, îl iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.

Osea 11:2 Dar cu cât proorocii îi chemau, cu atât ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor, şi tămâie chipurilor idoleşti.

Osea 11:3 Şi totuşi Eu am învăţat pe Efraim să meargă, şi l-am ridicat în braţe; dar n-au văzut că Eu îi vindecam.

Osea 11:4 I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am plecat spre ei şi le-am dat de mâncare.

Osea 11:5 Nu se vor mai întoarce în ţara Egiptului; dar Asirianul va fi împăratul lor, pentru că n-au voit să se întoarcă la Mine.

Osea 11:6 Sabia va năvăli peste cetăţile lor, va nimici, va mânca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe care le-au făcut.

    Se observă că în Osea nu există nici o legătură contextuală. Pare că Osea 11:1 este aruncat aşa la întâmplare, rupt de context. Dacă însă vom încerca să contextualizăm vom constata că vom ajunge obligatoriu la alte concluzii raportat la concluzionarea evanghelistului Matei.

    Pentru o analiză mai detaliată accesaţi vă rog link-ul următor:

De_ce_sunt_si-eu_vinovat_de_pacatul_originar

   Sau, pentru cei care nu pot vedea documente în format pdf, link-ul următor:

De_ce_sunt_si-eu_vinovat_de_pacatul_originar

Advertisements
 

Tags: ,

EU SUNT CEL CE SUNT sau EU VOI FI CEL CE VOI FI

(EXOD  3:14)

   De-a lungul timpului m-am confruntat deseori cu o problemă care la prima vedere pare foarte simplă şi evidentă, dar la o privire mai atentă, mi-am dat seama că nu mai este atât de simplă. Şi culmea, problema este extrem de complexă tocmai prin simplitatea ei! Sună ciudat nu-i aşa? Este complexă din cauza faptului că necesită îndeplinirea a două condiţii:

1. Căutări mai ample

2. Neîncredere în traducător

   Aceste condiţii nu le îndeplinesc decât puţini oameni.

   Cum să traducă, de exemplu d-l D. Cornilescu Biblia corect, când el nu cunoaşte care este tema centrală a ei? Ca şi traducător probabil era foarte bun dar nu cunoştea spiritul Bibliei. Nu cunoştea faptul că Dumnezeu permite toate lucrurile tocmai ca să dovedească cine este El! Şi atunci, neintenţionat, a tradus cum a tradus. Nu este o greşală flagrantă de traducere, însă expresia tradusă în acest fel estompează profunzimea textului şi îl subordonează tacticii din Eden, tactică care merge de minune şi în zilele noastre: OARE A ZIS DUMNEZEU CHIAR SĂ VĂ INTERESEZE SEMNIFICAŢIA NUMELUI SĂU? Atenţie! Repet: NU PRONUNŢAREA NUMELUI ESTE IMPORTANTĂ CI SEMNIFICAŢIA LUI, PENTRU CĂ TOCMAI SEMNIFICAŢIA LUI GENEREAZĂ TEMA CENTRALĂ A BIBLIEI.

Să vedem deci cum s-a tradus expresia אֶֽהְיֶ֖ה אֲשֶׁ֣ר אֶֽהְיֶ֑ה în diverse versete din Biblie. Primul rând (primele rânduri) reprezintă textul scris în ebraică, iar imediat sub, textul tradus în limba română, cu micile mele comentarii între paranteze.

   Pentru amănunte daţi click pe link-ul de mai jos:

EU SUN CEL CE SUNT sau EU VOI FI CEL CE VOI FI

Pentru cei care nu au programe care pot citi fisiere in format .pdf accesati link-ul pentru articolul scris in format .doc:

 

Tags:

DE CE ESTE IMPORTANTA IN FILOSOFIE STABILIREA UNUI RAPORT ÎNTRE CERCETĂTOR ŞI OBIECTUL CERCETAT

Nu am fost şi nici nu voi fi niciodată în mod conştient un încuiat. Desigur cu marja de eroare provocată eventual de numărul de răsuciri ale spiralei ADN.  🙂

Chestii precum:

– Cum oare au determinat oamenii de ştiinţă vârsta universului? (răspuns: posibil deplasarea spre roşu, etc…)

– De ce galaxiile au o traiectorie ciudată care sfidează (aparent) legile gravitaţiei şi consecinţele lor (răspuns: curbarea spaţiului, dilatarea timpului etc…);

Le înţeleg suficient (dar nu perfect) ca să-mi dau seama că ele se sprijină pe cercetări serioase şi solide. Asta ca să se înţeleagă că niciodată nu m-am limitat la perceptele morale şi religioase (chiar stabilite într-un cadru hermeneutic) de către vre-un cadru de acest fel.

De exemplu, când eram în clasa a VIII-a, prin anul 1969, mi-am cumpărat un catalog de dispozitive semiconductoare (diode, tranzistori, tiristori, etc…). Catalogul era foarte mare şi scump deci în consecinţă am topit toţi banii de cheltuială pentru un interval de o lună. Habar n-aveam ce scrie acolo dar mă uitam prin catalog şi-mi spuneam: Cu siguranţă va veni o zi în care voi înţelege conţinutul acelui catalog. Şi aşa am procedat şi cu domeniul credinţei. Am colindat toate grupările, religiile şi partidele la care am avut acces (acces cu sensul: la care am putut să ajung fizic). De la început am pornit ca şi cu catalogul de componente semiconductoare cu încrederea că va veni o zi în care voi înţelege ADEVĂRUL, dacă el există.

Ioan 8:31 Şi a zis Iudeilor, care crezuseră în El: “Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;

Ioan 8:32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi.”

În felul acesta mi-am format o părere personală despre ce se petrece în acele locuri.

Bun.

Oare ce înseamnă un cadru hermeneutic? Oare înseamnă a asculta de biserică? Ce să faci dacă nu ai acces la acel cadru hermeneutic pentru a-ţi oferi aportul pentru creşterea cât mai rapidă, dar evident nu în pripă a cunoştinţelor şi înţelegerilor care pot sălta acea grupare o treaptă mai sus? Şi ce înseamnă de fapt o treaptă mai sus? Unde mă situez eu în raport cu fratele meu care, să zicem, nu ştie şi nu înţelege raportul simbolic între cele şase zile de creaţie şi vârsta de 13-14 miliarde de ani a universului? Ce s-ar putea spune despre faptul că, ziua a şaptea (zi simbolică, evident) a început cu aprox. 6.000 de ani în urmă şi (e posibilă ideea) că, încă nu e gata? Dacă ea n-ar avea nici o importanţă în înţelegerea temei centrale a Bibliei n-ar fi mare scofală (big deal), dar dacă acest concept ar schimba radical tema centrală atunci chiar că ar fi nenorocire pentru aceia despre care zice Scriptura:

Lu 8:18 Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua şi ce I SE PARE CĂ ARE.”

Dar dacă eu am capacitatea să sintetizez şi constat că Scriptura are o temă centrală şi văd că doar după ce am înţeles foarte bine aceasta pot înţelege mult, mult mai bine Scriptura şi fratele meu nu o are, care este raportul dintre mine şi fratele meu în ochii lui Dumnezeu? Oare este important acest lucru? Mai ales dacă fratele (sau unii fraţi) au o viziune îngustă şi din această cauză încearcă să se împotrivească unui posibil progres generat de viziunea mea mai largă. Ce trebuie făcut în acest caz? Cum luptăm împotriva situaţiei descrise de următoarea propoziţie: CEL CE NU ŞTIE, NU ŞTIE CĂ NU ŞTIE! NUMAI CEL CE ŞTIE, ŞTIE CĂ CEL CE NU ŞTIE, NU ŞTIE CĂ NU ŞTIE.

De ce evrei cum ar fi Pavel, Petru, Iacov, Ioan, Iuda şi toţi cei care au scris Noul Testament n-au mai ascultat de Biserică? (de Biserica evreiască, evident) Oare nu era Biserica evreiască acel cadru hermeneutic necesar povăţuirii lor pe calea cea adevărată? Apoi, dacă au ieşit de acolo, de ce şi-au însuşit scrierile care erau considerate ca aparţinând fariseilor, saducheilor, cărturarilor şi le consideră şi astăzi un ghid pentru înţelegerea adevărului? Mă refer la Vechiul Testament. Şi de ce îi consideră farisei făţarnici? Oare nu au fost ei depozitarul adevărului şi al sfintei tradiţii? Isus Hristos nu putea să rămână iudeu? De ce a trebuit (într-un anume sens un pic forţat) să-şi schimbe religia şi să devină creştin?

Dacă credinţa unui individ pe parcursul vieţii sale are tot timpul mai multe întrebări decât răspunsuri atunci e bai. Filosofia îşi poate permite acest lucru pentru că ăsta este scopul ei dar adevărul (credinţa) nu-şi poate permite aşa ceva.

Bun.

Haideţi acum să facem o mică incursiune în lumea ştiinţei şi să încercăm s-o definim în nişte termeni într-un fel, parţial filosofici. Să cercetăm sumar implicaţiile raportului dintre CERCETĂTOR şi OBIECTUL CERCETAT.

Iată scenariul foarte schematic dar suficient de intuitiv al procesului de cercetare:

1. CERCETĂTORUL emite stimuli către obiectul cercetat.

2. OBIECTUL CERCETAT răspunde într-un anume fel acţiunii stimulilor printr-un fel de reacţie numită “feed back”

3. CERCETĂTORUL stabileşte, după ce foloseşte toate tipurile de stimuli de care dispune şi care crede că pot determina un anumit comportament al obiectului cercetat un “MODEL”. Acel model poate fi comportamental, statistic, chimic, fizic, fiziologic etc…

4. După stabilirea acestui model, avem siguranţa că acel model ne ajută să reproducem cu suficientă acurateţe pentru scopurile noastre, oriunde în universul nostru fizic, comportarea acelui obiect care a fost cercetat. În această situaţie se impune o întrebare. Până unde poate merge cercetarea obiectivă, cercetarea cu adevărat ştiinţifică?

În acest context putem stabili un raport între CERCETĂTOR şi OBIECTUL CERCETAT. Ce concluzie se desprinde? Concluzia este că CERCETĂTORUL (atât la nivel de individ cât şi la nivel de grup), ca să poată duce la bun sfârşit cercetarea, trebuie să se situeze, să zicem calitativ, deasupra OBIECTULUI CERCETAT. Adică, vreau să spun că atâta vreme cât nivelul de complexitate al OBIECTULUI CERCETAT este sub nivelul capacităţii de cercetare al CERCETĂTORULUI, obiectul poate fi cercetat prin metoda descrisă mai sus. Observăm că, într-un fel, informaţia curge întâi de la CERCETĂTOR către OBIECTUL CERCETAT, apoi ea se răsfrânge de la OBIECTUL CERCETAT, prin reacţia de răspuns (feedback), către CERCETĂTOR.

Dar ce ne facem dacă OBIECTUL CERCETAT depăşeşte, ca nivel de complexitate, capacitatea oricărui CERCETĂTOR (atât la nivel individual cât şi la nivel colectiv)?

Părerea mea este că în acest caz sensul informaţiei se schimbă. Iar în această situaţie apare ca absolut revelatoare afirmaţia lui Ţuţea: “ADEVĂRUL nu poate fi decât revelat”.

Să mă explic.

Dacă vrem să demonstrăm că există Dumnezeu cu mijloacele şi după paşii descrişi mai sus vom eşua. Orice om care încearcă să descrie pe Dumnezeu în vre-un fel va eşua. De ce? Pentru că el se află deasupra tuturor posibilităţilor umane de cercetare.

Da, dar Ţuţea spune că există un ADEVĂR! Da, dar tot el spune că ADEVĂRUL trebuie revelat!

Asta înseamnă că nu noi, ci Dumnezeu trebuie să ne spună cine e, ce vrea, de ce suntem în starea în care suntem şi eventual cât vom mai sta în această stare. Odată ajunşi în această situaţie vom simţi singuri că avem nevoie de alte unelte şi procedee de cercetare decât cele folosite clasic de oamenii de ştiinţă, dar, zic eu, nu cu mult diferite.

Din ce am scris mai sus se vede clar că trebuie să detectăm în ce mod Dumnezeu a comunicat cu noi şi dacă a comunicat în vre-un fel care este acel fel.

Păi chiar dacă sună copilăresc trebuie să specific faptul că: la telefon nu ne-a sunat; din cer nu ne-a strigat, la televizor n-a apărut! Pare că nu dă nici un semn de viaţă.

Apoi plecăm de la o axiomă pentru că n-avem încotro: Dumnezeu trebuie să fi comunicat cu noi sau măcar cu unii din noi prin unul din cele cinci simţuri pe care ni le-a dat când am fost creaţi. Este absurd să credem că Dumnezeu ne-a înzestrat cu şase simţuri, dar încearcă să comunice cu noi print-un alt simţ.

Unii vor argumenta ceva de genul: Da noi de ce nu putem să comunicăm de exemplu cu furnicile? Răspunsul este extrem de simplu: PENTRU CĂ NU LE-AM CREAT NOI! Dacă noi, omenirea, am fi creatorul lor, atunci vă asigur că am fi creat o cale şi deci am fi ştiut sigur modalitatea prin care să comunicăm cu ele.

Bun.

Cercetând pas cu pas (voi grăbi puţin lucrurile), ajungem la concluzia că Dumnezeu ne-a comunicat în final într-o formă scrisă. Da, dar sunt multe cărţi în lumea asta considerate a fi de origine divină. Fără o cercetare atentă putem spune fie că toate sunt de origine divină, fie unele dine ele, fie una, fie niciuna. Şi voi sări direct la Biblie.

Din punctul de vedere al acestui tip de cercetare, eu consider că Biblia are două componente: una morală (atât cât poate fi ea de morală), şi una profetică. Însă partea morală nu-i conferă acesteia neapărat o origine divină. Desigur că ştim cu toţii că ea este de origine divină, dar din punctul de vedere al unui cercetător serios partea morală şi frumuseţea exprimării ei nu îl asigură că ea este de natură divină. De ce? Pentru că texte morale pot să compună şi oamenii. Să nu mă-nţelegeţi greşit. Nu desconsider partea morală a Bibliei. Spun doar că din punctul de vedere al demonstrării autenticităţii ea nu ne este de prea mare folos.

Rămâne deci partea profetică. Iată un mod de cercetare care ne poate demonstra că Biblia este într-adevăr de origine divină.

Tocmai pentru că din anumite motive pe care le voi descrie altădată Dumnezeu chiar lipseşte din activitatea Terrei El lasă indicatoare din timp în timp. Acestea sunt elementele profetice.

Ioan 14:29 Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeţi.

Ioan 14:30 Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;

Elementele profetice ne fac să fim mult mai siguri că Biblia este de origine divină.

Oare chiar aşa o fi ?

 
3 Comments

Posted by on 26/10/2011 in Adevăr, Filosofie, Iahweh, Religie

 

AMĂNUNTE DIN EDEN

Se ştie din Scripturi (Geneza) că Adam şi Eva au fost puşi în Eden însoţiţi de următoarea urare:

“CREŞTEŢI, ÎNMULŢIŢI-VĂ, UMPLEŢI PĂMÂNTUL ŞI STĂPÂNIŢI-L”!

Stăpânirea pământului este o problemă dificilă atât de realizat cât şi de comentat. Dar totuşi o încercare cât mai penetrantă cred că ne poate face să înţelegem mult, mult mai bine Scriptura, şi evident felul în care trebuie să ne raportăm la ea :

Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, CA SĂ PUTEŢI DEOSEBI BINE VOIA LUI DUMNEZEU: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Planeta pe care locuim acum este un sistem extrem de complex a cărei evoluţie este determinată de extrem de multe variabile. Nu toate variabilele depind unele de altele, dar împreună determină la un moment dat starea planetei. Din cauza acestei complexităţi sistemul pare a avea un comportament haotic, aproape imposibil de gestionat. Unde mai pui că pe planeta pământ sunt o mulţime de alte sisteme ceva mai mici, comportamentul lor fiind de asemenea determinat de o mulţime de parametrii (variabile). Mintea umană, până acum, nu este în stare să gestioneze sisteme de o asemenea complexitate într-un mod optim. Vezi prognoza vremii din subiectul “teoria haosului determinist” tratat pe Wikipedia. Asta înseamnă că Adam şi Eva, deşi erau perfecţi, trebuiau să înveţe să-şi gestioneze lumea în care urmau să vieţuiască veşnic. Eu presupun că la început nu aveau nici un fel de cunoştinţă atât în ceea ce priveşte sistemul în care trăiau cât şi despre posibilele evoluţii, în cazul unor intervenţii din afară, cu finalitate dezastruoasă a sistemului. Realitatea de astăzi poate confirma din plin acest lucru. Încercarea de a stăpâni şi de a influenţa toţi parametrii sistemului numit “planeta pământ” spre a determina o evoluţie stabilă, optimă şi pe timp indefinit (probabil infinit) cere eforturi supraomeneşti pe de-o parte iar pe de altă parte o cunoaştere amănunţită a sistemului şi a tuturor parametrilor acestuia.

De aceea interdicţia de a mânca din POMUL CUNOŞTINŢEI BINELUI ŞI RĂULUI însemna că Dumnezeu le spune: NU FACEŢI NIMIC FĂRĂ ACORDUL MEU! NU FACEŢI NIMIC PE CONT PROPRIU! PENTRU CĂ NU VEŢI ŞTI CE URMĂRI VOR AVEA ACŢIUNILE VOASTRE!

Să exemplificăm:

1. Oamenii au început să taie pădurile. Părea a fi minunat. Lemn pentru foc, lemn pentru stâlpi, lemn pentru acoperişuri la case, lemn pentru sculpturi etc… etc… Toate bune şi frumoase, dar cine s-ar fi gândit că după 5.000-6.000 de ani, exploatarea neraţională a pădurilor a dus la efecte neplăcute cum ar fi: deşertificarea, alunecările de teren, apariţia fenomenelor meteorologice de intensitate inimaginabilă. Deci efectele pe termen lung ale acestei acţiuni a lor n-au putut fi anticipate de nici o minte omenească oricât de sclipitoare ar fi fost.

2. Prin anii 1950 – 1960 au fost descoperite spray-urile. “Puf, puf!” şi mirosul a dispărut! Toate bune şi frumoase, dar după 25 – 30 de ani s-a constatat că freonii din spray-uri eliberaţi în atmosferă au subţiat stratul de ozon atât de mult încât radiaţiile ultraviolete au început să aibă efecte foarte nocive asupra epidermei umane. Deci efectele pe termen lung ale acestei acţiuni a lor n-au putut fi anticipate de nici o minte omenească oricât de sclipitoare ar fi fost.

Concluzia mea este că, din aceste motive, Adam şi Eva urmau să treacă printr-o perioadă de vulnerabilitate. Această perioadă era perioada în care Dumnezeu urma să-i înveţe să deosebească binele de rău în aşa fel încât să nu fie nevoiţi să experimenteze în mod practic (fizic, real) răul. Adică să poată întreţine şi exploata optim, maxim şi pentru veşnicie mediul în care urmau să trăiască veşnic.

În această perioadă puteau fi păcăliţi dacă nu ascultau exclusiv de Dumnezeu.

Deci, în consecinţă, practic ce-au făcut Adam şi Eva? Adică ce se înţelege prin termenul folosit de mine pe topicul “Ce faptă au făcut Adam şi Eva?”, şi anume termenul “privatizare”?

Au început să desfăşoare activităţi fără a cere permisiunea lui Dumnezeu. Din această cauză, li s-au deschis ochii şi şi-au dat sema că sunt goi. Evident că acea goliciune era formată de fapt din mai multe tipuri de goliciuni, una fiind cea vestimentară, dar cea mai importantă goliciune pe care ei au conştientizat-o a fost că încercau să ascundă ceva lui Dumnezeu. Apoi faptul că s-au aflat dintr-o dată în faţa unor probleme pe care trebuiau să le rezolve singuri şi, posibil, să-şi fi dat seama că au nevoie de un ajutor. Din această cauză, cred eu, ei s-au ascuns atunci când Dumnezeu I-a strigat probabil pe nume.

Dar subiectul cu deschiderea ochilor este un alt subiect şi încă lucrez din greu la el, deşi poate până la urmă s-ar putea să fie un subiect foarte uşor de înţeles. Vom vedea. 🙂

 

Se poate demonstra că Biblia şi numai Biblia este de natură divină?

Am stat de multe ori şi m-am gândit; Oare Biblia chiar este inspirată de Dumnezeu? Este evident scrisă de oameni, dar, oare scriitorii ei chiar au fost inspiraţi de Dumnezeu ca să scrie ceea ce au scris? Care sunt elementele cu ajutorul cărore s-ar putea dovedi oare acest lucru? Şi la ce ne-ar folosi, chiar dacă am demonstra că Biblia este de natură divină? Sunt destule cărţi de morală scrise pe lumea asta şi, deci, oamenii care ar dori să ducă o viaţă morală ar putea avea surse suficiente de inspiraţie. Ceea ce m-a frapat după studiul Bibliei a fost caracterul său profetic. Faptul că ea dezvăluie un plan extrem de bine pus la punct cu privire la scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire şi, poate extrem de important, că m-aş putea situa şi eu printre aceia despre care Isus Hristos a spus:

Ioan 5:28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,

Ioan 5:29 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

Perspectiva era ademenitoare şi aşa cum o persoană care află că are cancer dă tot ce are pentru ca medicul să-i prelungească viaţa cu 2-3 ani, cu 5-6 luni, ba chiar cu mai puţin, şi eu aflând la modul teoretic că VIAŢA VEŞNICĂ ar putea fi o realitate m-am pus cu burta pe carte şi din multele cunoştinţe pe care le-am acumulat, vă împărtăşesc o profeţie cu elemente multiple, profeţie care are şanşe matematic (statistic) zero de a se întâmpla printr-un şir fericit de coincidenţe.

Fiţi atenţi şi urmăriţi conţinutul. Este unul din cele mei importante texte din Biblie pentru evrei în special dar şi pentru creştini:

Daniel 9:22 El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: “Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.

Daniel 9:23 Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia!

Deci era o profeţie extrem de importantă pentru localizarea în timp a lui Mesia. Daniel trebuia să fie foarte atent la vedenie!!!

Daniel 9:24 Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

Ce să înţelegem din acest verset? Faptul că i s-au adus la cunoştinţa lui Daniel lucruri legate de poporul său, adică de poporul lui israel adică poporul lui Dumnezeu! De ex. până la ispăşirea păcatelor sau ungerea Sfântului sfinţilor, până la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor (Isus Hristos) etc…

Daniel 9:25 Să ştii dar, şi să înţelelgi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni (de ani); apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni (de ani), pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.

Se dau date clare de când şi până când ţine această profeţie, şi anume:

DE LA DAREA PORUNCII PENTRU REZIDIREA DIN NOU A IERUSALIMULUI ŞI PÂNĂ LA UNSUL ( HRISTOSUL, MESIA )

Cât anume? Păi 7 săptămâni de ani + 62 de săptămâni de ani adică în total 69 de săptămâni de ani!!!

Se ştie că la evrei grupele de şapte erau numite săptămâni. Deci au fost săptămâni de ani!

Bun, dar cât fac aceste sptămâni de ani? Să socotim: 7 x 7 = 49 de ani şi 62 x 7 = 434 de  ani! În total 49 + 434 = 483 de ani!

Dar de când se socotesc aceste 69 de săptămâni de ani?

DE LA DAREA PORUNCII PENTRU REZIDIREA DIN NOU A IERUSALIMULUI!

Interesant este faptul că darea poruncii pentru rezidirea din nou a Ierusalimului a fost dată la aprox. 200 de ani după ce Daniel a scris această profeţie!!!

Când a fost aceasta?

Neemia 2:1 În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.

Neemia 2:2 Împăratul mi-a zis: “Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică,

Neemia 2:3 şi am răspuns împăratului: “Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am faţa tristă, când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită şi porţile ei sunt arse de foc?”

Neemia 2:4 Şi împăratul mi-a zis: “Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor,

Neemia 2:5 şi am răspuns împăratului: “Dacă găseşte cu cale împăratul, şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.”

Neemia 2:6 Împăratul, lângă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: “Cât va ţinea călătoria ta, şi când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, şi i-am hotărât o vreme.

Neemia 2:7 Apoi am zis împăratului: “Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda,

Neemia 2:18 Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine, şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: “Să ne sculăm, şi să zidim!” Şi s-au întărit în această hotărîre bună.

DECI: “SĂ NE SCULĂM ŞI SĂ ZIDIM!”

Când a fost aceasta? În luna Nisan (martie-aprilie), anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, după cum citim în Neemia 2:1. După unii istorici acest lucru ar fi fost în anul 455 B.C.E. după alţii 457 B.C.E. Eu voi lua în calcul anul 455 B.C.E. Probabil că lui Neemia i-au trebuit 4 – 6 luni până a perfectat toate documentele de recomandare din partea împăratului şi până a parcurs drumul până la Ierusalim!

Dacă venim înspre era noastră din anul 455 până în anul 1 C.E. sunt 455 de ani (nu există anul zero!!!)

Deci ca să se împlinească profeţia mai trebuiau încă: 483 – 455 = 28 de ani!!! Asta însemna anul 29 C.E.

Luca 3:1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cârmuitor al Abilenei,

Luca 3:2 şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, – Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.

Luca 3:3 Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,

Luca 3:4 după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: “Iată glasul celui ce strigă în pustie: “Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.

Luca 3:5 Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.

Luca 3:6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.”

Dar Tiberiu Cezar conform istoriei a fost întronat în anul 14 C.E.!?!?

Păi 14 + 15 nu fac 29??? Deci Isus trebuia să se boteze în toamna anului 29 C.E. adică fix după 483 de ani!!!

Luca 3:15 Fiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,

Ce citim? Că poporul era în aşteptarea lui Hristos!!! De ce? Păi este evident că tocmai se împliniseră cele 69 de săptămâni de ani adică acei 483 de ani!!!

Daniel 9:26 După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.

Daniel 9:27 El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

Întrebare: Ce va face Hristos cu mulţi?

Răspuns: Un legământ trainic

Întrebare: Cât?

Răspuns: Timp de o săptămână! Din anul 29 până în anul 36 este o săptămână de ani. În acest an a luat sfârşit legământul cu iudeii şi începând cu Corneliu a început legământul şi cu neamurile!!!

Întrebare: Când a murit Hristosul? Exact la jumătatea săptămânii, adică după 3 ani şi jumătate!!!

Şi mai găsim un lucru interesant în Biblie în sprijinul ideii că totuşi Biblia a fost inspirată de Dumnezeu:

Luca 24:13 În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

Luca 24:14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

Luca 24:15 Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.

Luca 24:16 Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

Luca 24:17 El le-a zis: “Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.

Luca 24:18 Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: “Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” –

Luca 24:19 “Ce?” le-a zis El. – Şi ei I-au răspuns: “Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

Luca 24:20 Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte, şi L-au răstignit?”

Luca 24:21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

Luca 24:22 Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

Luca 24:23 nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

Luca 24:24 Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

Luca 24:25 Atunci Isus le-a zis: “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

Luca 24:26 Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?”

Luca 24:27 Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Deci, ce înţelegem de aici? Că Isus le spune “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?” Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

De aceea a spus Isus de exemplu:

Matei 26:45 Apoi a venit la ucenici, şi le-a zis: “Dormiţi de acum şi odihniţi-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor.

Marcu 14:40 Apoi S-a întors din nou şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.

Marcu 14:41 În sfârşit, a venit a treia oară, şi le-a zis: “Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor.

Ioan 2:4 Isus i-a răspuns: “Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”

Deci Isus Hristos respecta un program bine pus la punct!

Matei 8:28 Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.

Matei 8:29 Şi iată că au început să strige: “Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?”

Observăm că şi demonii ştiau că Hristosul are un program profetic bine stabilit!

DECI SE VEDE CLAR CĂ MESIA (HRISTOSUL) NU FĂCEA NIMIC CE NU ERA TRECUT ÎN PROGRAM!!!

ŞI FOARTE IMPORTANT! ACEST PROGRAM A FOST SOLICITAT ÎN SPECIAL DE CĂTRE SATAN!!!

EL ESTE ACELA CARE A SOLICITAT TOATE ÎNCERCĂRILE PRIN CARE A TRECUT ISUS, ŞI ASTA ÎN STRĂDANIA LUI DE A DOVEDI CĂ NU EXISTĂ CREATURĂ DE-A LUI IAHWEH PE CARE EL SĂ N-O POATĂ ÎNŞELA ŞI ÎN CONSECINŢĂ DUMNEZEU NU A FĂCUT O LUCRARE BUNĂ!!! ADICĂ AFIRMĂ CĂ DUMNEZEU ESTE UN MINCINOS ŞI UN ÎNŞELĂTOR!!!

CONCLUZIE: Dacă toată Biblia conţine un plan bine pus la punct al lui Dumnezeu de a rezolva ceva (de fapt de a se dovedi cu dreptate cine este adevăratul mincinos), şi toate evenimentele anunţate s-au întâmplat, nu văd de ce n-am avea încredere şi în faptul că şi promisiunile viitoare (respectiv VIAŢA VEŞNICĂ, UN PĂMÂNT NOU PE CARE VA LOCUI NEPRIHĂNIREA (DREPTATEA)…etc.) se vor împlini!!!

P.S. SATAN = CALOMNIATOR!!!;   DIAVOL = ÎMPOTRIVITOR!!!

 
3 Comments

Posted by on 03/05/2011 in Adevăr, Dumnezeu, Iahweh, Religie

 

Ce faptă au făcut de fapt Adam şi Eva?

Ştim cu toţii, dacă este adevărat şi nu o legendă, că Adam şi Eva n-au ascultat de porunca dată de Dumnezeu. Dar ce anume au făcut de fapt Adam şi Eva? Ce faptă au săvârşit?