(un punct de vedere personal)
Imensitatea universului nostru și, într-un anume fel, complexitatea lui, poate chiar și farmecul unei nopți cu un cer senin plin de stele, ne fac să ne gândim destul de des la faptul că această construcție, pentru care termenul imensă este aproape nesemnificativ, are în spate o cauză, cauză care este imaginată de cei mai mulți ca fiind de natură divină.
În paralel însă cu imensitatea universului nostru, cu funcționarea lui cu precizia unui ceasornic și cu frumusețea lui aparentă, ne apare însă și o altă fațetă a lui. Cea de care se înspăimântă orice muritor, cea care poate să distrugă și să alunge într-o clipă orice ar putea fi numit frumusețe. Mă refer la dezechilibre și la dezastre de orice fel și la orice scară.
Dacă Dumnezeu a făcut stelele și multe alte corpuri cerești, pentru ce a făcut și meteoriții care cad pe ele și produc pagube imense? Dacă a făcut planeta pământ, de ce avem pe planetă zone cu nisipuri mișcătoare în care omul “coroana creației” poate muri în cel mai înfricoșător mod? De ce sunt deșerturi? De ce sunt vulcani și cutremure de pământ devastatoare? De ce clima face atâtea victime? De ce sunt tsunami-uri? De ce stele din acest minunat univers se prăbușesc unele în altele? De ce sunt războaiele?
Oare se poate răspunde satisfăcător pentru om la aceste întrebări? Putem noi să răspundem la întrebările chinuitoare care parcă sfidează logica, sau cel puțin creează o stare de ambiguitate, dacă suntem atât de mici în univers, în sensul că dacă suntem atât de mici, nu suntem în stare să răspundem la ele?
Oare dacă aceste lucruri sunt reale, nu era absolul natural și firesc ca Dumnezeu să ne răspundă la aceste întrebări? Nu este normal ca noi ființe, mult, extrem de mult inferioare lui Dumnezeu să nu putem răspunde la astfel de întrebări capitale? Și, întrucât suntem așa de inferiori lui Dumnezeu, eu cred că era de datoria Lui față de niște creaturi ca noi, ființe dragi Lui să ne răspundă la astfel de întrebări?
Răspunsul la aceste întrebări se află în Sfânta Scriptură, adică în Biblie! Despre ea și probarea autenticității ei am scris în postările mele de pe blog:
În această temă voi vorbi despre ce cred eu că s-a întâmplat cu universul nostru de arată, vorba românului “ca după cutremur”.
Pentru început mă voi ocupa de noțiunea de DUH SFÂNT:
Geneza 1:1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
Geneza 1:2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
Duhul lui Dumnezeu era deci puterea care făcea ca lucrurile să se miște în direcția realizării, în direcția finalizării unei acțiuni care s-a concretizat în final prin apariția lumii noastre materiale.
Apoi:
Geneza 1:31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.
Geneza 2:1 Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor.
Cum adică erau foarte bune? Vouă așa vi se pare? Mie nu! Lucrurile nu numai că nu par bune dar sunt chiar dezastruoase! Ceea ce vedem în jur (chiar și până în străfundurile universului), dacă universul a fost construit de o forță rațională, par a fi rodul construcției și imaginației unui besmetic nebun! Poate vouă vă este frică să afirmați acest lucru, dar în mintea și inima voatră eu cred că aveți această concluzie!
Unii afirmă că aceste stări de lucruri sunt datorate faptului că omul a păcătuit și astfel planeta noatră a ajuns în starea pe care o vedem acum. Bine bine, înțelegem cu e cu omul și cu pământul, dar cu stelele Dumnezeu ce are? Că ele n-au păcătuit! De ce trebuie să suporte starea de acuma care este deplorabilă! Nu zic că nu este un echilibru! Este! Un echilibru din punctul de vedere al mecanicii cerești și a legilor universului nostru fizic este! În sensul că, dacă un corp ceresc, o planetă, un asteroid, un meteorit, se apropie de un alt corp ceresc de masă mult mai mare decât a lui evident că, pentru un echilibru fizic, corpul de masă mai mică va fi atras de către cel care are masa mai mare. Însă problema este că în final ciocnirea dintre aceste două (sau mai multe) corpuri produce pagube. Acest lucru stârnește îngrijorarea. Paguba!
Bun. Și atunci, care să fie oare cauza permisiunii acestor pagube? Sunt ele spre onoarea Creatorului sau sunt spre dezonoarea Sa? Se poate admite că pământul suferă pagube din cauza căderii omului (deși acest lucru, într-un anume sens, ar fi într-un fel blasfemiator) dar ce vină are restul universului ca să fie nevoit să producă și să suporte asemenea pagube? Vreau să zic că dacă creezi un corp ceresc, nu este normal să te apuci să-l distrugi cu un altul.
Cheia răspunsurilor la aceste întrebări constă, după părerea mea, în înțelegerea cât mai bine a noțiunii de DUH SFÂNT. Cum anume?
Din relatarea biblică, înțelegem că, DUHUL SFÂNT, după cum am citat mai sus din Scriptură, este acea forță care a creat universul nostru fizic. Dacă este așa, înseamnă că este o forță cel puțin suficient de mare ca să fie în stare să creeze un univers fizic. Nu este neapărat necesar să fie infinită! Zic asta deoarece, în demonstrația mea nu are rost. Este suficient să înțelegem că această forță este capabilă să creeze un univers.
Ceea ce rezultă din această idee este faptul că, dacă poate construi un univers fizic, ea, această forță, DUHUL SFÂNT, este capabilă și să stăpânească orice, deci absolut orice forță din acest univers, așadar ar putea extrem de ușor, prin reacțiune, să contracareze acțiunea presiunilor imense care ar putea genera un vulcan (de exemplu). La fel, potolirea unui tzunami! Pentru DUHUL SFÂNT ar fi, popular vorbind, “o joacă de copil”! Și atunci se pune fireasca întrebare: DA DE CE NU VREA?
După părerea mea răspunsul se găsește tot în Biblie! Și mi se pare că este destul de simplu și evident. Să vedem:
Susțineam pe un topic faptul că ADAM și EVA, în urma îndemnului lui Satan de a se privatiza, chiar au făcut practic acest lucru. De fapt, repet pe scurt: Dumnezeu le-a zis să nu încerce să facă nimic pe cont propriu, până nu îi învăța El ce și cum să facă! Asta însemna interdicția de a mânca din POMUL CUNOȘTINȚEI BINELUI ȘI RĂULUI !. Dar dorința de a face ceva pe cont propriu, azi noi o numim privatizare. Deci ADAM ȘI EVA au avut dorința de a începe să facă lucrurile pe cont propriu, deci, chiar s-au privatizat! Începând din acel moment, în viața lui ADAM și EVA au apărut niște schimbări majore, și anume: Au fost lăsați să se manifeste ca niște persoane cu adevărat privatizate, și asta până ce omenirea va ajunge la starea de faliment, pe de-o parte iar pe de altă parte mai exista ceva foarte important și esențial pentru cunoașterea răspunsurilor la întrebarea: DE CE ESTE UNIVERSUL NOSTRU AȘA CUM ESTE?
În ADAM și în EVA a existat de la început o forță biologică pe care, hai să o numim FORȚĂ VITALĂ! Acea forță vitală asigura funcționarea organismului uman la nivel bio-fiziologic. Dar pe lângă această forță mai exista o forță imensă care asigura organismului, prin regenerarea la infinit a celulelor, o existență infinită, adică veșnică! Această forță era dată de DUHUL SFÂNT al lui Dumnezeu.
De fapt există un text în Scriptură care spune următorul lucru:
Geneza 2:16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;
Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
Și un altul care spune următorul lucru:
Geneza 3:22 Domnul Dumnezeu a zis: “Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci.”
Ce înțelegem de aici? Înțelegem că ADAM și EVA aveau voie să mănânce din pomul vieții (de fapt, așa cum am mai spus acesta reprezenta în simbol DUHUL SFÂT) până în momentul în care au păcătuit. Apoi este extrem de firesc faptul că, dacă ADAM și EVA au vrut să se privatizeze, lucrul acesta trebuia să-l facă pe cont propriu și nu cu ajutorul puterii DUHULUI SFÂNT! De aceea Dumnezeu le-a luat accesul la izvorul VIEȚII VEȘNICE care era DUHUL SFÂNT, iar ei au rămas doar cu energia bio-fiziologică pe care au primit-o la naștere. Dar această putere, energia bio-fiziologică nu este regenerabilă la infinit și, în consecință, așa cum scoți un ventilator din priză, și el, datorită inerției se mai învârte un timp după care se oprește, se termină și ea și omul moare.
Acum, dacă DUHUL SFÂNT a fost retras de la oameni, evidența faptelor și a dovezilor din jur ne arată că DUHUL SFÂNT a fost retras și din univers, temporar nemaifiind necesar în această zonă. Repet, dacă DUHUL SFÂNT a avut energie suficientă pentru a crea acest univers, sunt sigur că are suficientă energie pentru a putea stăpâni fenomenele care produc pagube (atât pe planeta noastră cât și în universul nostru). Se poate explica în acest fel de ce natura se comportă cum se comportă, părând că este rodul unui Creator tâmpit! Dar nu este așa! Noi nu știm cum a arătat natura înainte de păcat și nu ne-o putem imagina nici cum va apărea după ce:
Apocalipsa 21:1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
Apocalipsa 21:2 Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Apocalipsa 21:3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
Apocalipsa 21:4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Apocalipsa 21:5 Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: “Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: “Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”
Dar știm din Scriptură că:
Romani 8:19 De asemenea, şi creația aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Romani 8:20 Căci creația a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din cauza celui ce a supus-o – cu nădejdea însă,
Romani 8:21 că însăși creația va fi eliberată din robia stricăciunii, în libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.
Romani 8:22 Căci ştim că până în ziua de azi, toată creația suspină şi suferă durerile naşterii.
Romani 8:23 Şi nu numai ea, dar şi noi, …
De aici înțelegem foarte, foarte clar că: CREAȚIA A FOST SUPUSĂ DEȘERTĂCIUNII (ROBIA STRICĂCIUNII)
Concluzia mea este că CREAȚIA A FOST SUPUSĂ DEȘERTĂCIUNII (ROBIA STRICĂCIUNII) din cauza faptului că DUHUL SFÂNT a fost retras din universul nostru atunci când ADAM și EVA au fost alungați din Eden, dar, același DUH SFÂNT va fi redat (în întregime) când se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 21:1 – 5.
Atunci, chiar și universul nostru va fi extrem de echilibrat! Nu vor mai fi cutremure de pământ, nici inundații și nici un fel de pagubă! Și asta nu din cauză că, de exemplu sub scoarța terestră nu vor mai fi presiuni imense, ci din cauză că DUHUL SFÂNT le va potoli energia și va echilibra orice situație care ar avea tendința de dezechilibru.
Și atunci, mă voi repeta:
Apocalipsa 21:4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Calea Cunoașterii: Ghid Multidisciplinar 