Planigale cu coadă lungă (Planigale ingrami) este un marsupial care cântărește mai puțin decât o monedă de 10 cenți, dar nu vă lăsați păcăliți de mărimea sa. Această mică bestie este un vânător neînfricat care poate doborî o pradă mult mai mare decât el cu mușcături sălbatice în cap și gât. Poate sări de cinci ori mai mult decât propria înălțime și are o gură plină de dinți ascuțiți care pot străpunge exoscheletul insectelor și chiar al reptilelor mici.
Dar ceea ce face ca planigale cu coadă lungă să fie cu adevărat remarcabil este capacitatea sa de a se strecura în crăpături și fisuri pe care orice alt mamifer le-ar considera imposibile. Capul său este atât de plat încât poate încăpea sub o foaie de hârtie, iar punga sa este orientată spre spate pentru a se menține curată în timp ce navighează prin aceste spații înguste. Această abilitate îi permite să găsească hrană și să se ascundă de prădători, cum ar fi bufnițele, șerpii și pisicile, care altfel ar face din el o gustare rapidă.
Planigale cu coadă lungă nu este singurul mamifer mic care folosește această strategie pentru a evita să devină cină. Multe alte specii, cum ar fi șoriceii, șoarecii și liliecii, se bazează pe dimensiunile lor mici și pe agilitatea lor pentru a scăpa de dușmani mai mari. Faptul că sunt mici înseamnă, de asemenea, că au mai multe locuri în care să se ascundă, cum ar fi vizuini, bușteni sau așternuturi de frunze. Unele mamifere mici intră, de asemenea, în toropeală, o stare de activitate și metabolism reduse, pentru a economisi energie și a evita detectarea.
Faptul de a fi mici vine și cu unele dezavantaje. Mamiferele mici au un raport ridicat între suprafață și volum, ceea ce înseamnă că pierd căldura mai repede decât animalele mai mari. Pentru a-și menține temperatura corpului, trebuie să mănânce multă hrană – uneori până la jumătate din greutatea lor corporală într-o noapte. De asemenea, prezintă un risc mai mare de deshidratare și înfometare în perioadele de secetă sau de penurie. Mamiferele mici se confruntă, de asemenea, cu multe amenințări cauzate de om, cum ar fi pierderea habitatului, schimbările climatice și prădătorii invazivi. Australia are cel mai mare număr de extincții de mamifere din lume, cu 34 de specii dispărute pentru totdeauna. Unele dintre acestea erau mici marsupiale, cum ar fi cangurul-șobolan de deșert și bibilica mică, care odinioară cutreierau ținuturile aride ale continentului. Data viitoare când vedeți un mamifer mic care se furișează prin preajmă, nu-l respingeți ca fiind nesemnificativ sau drăguț. S-ar putea să fie una dintre cele mai feroce și mai rezistente creaturi de pe planetă, cu un arsenal secret de abilități și adaptări care îl ajută să supraviețuiască într-o lume mare și periculoasă.